AREFU - destinație turistică de excepție, în județul Argeș

Satul Arefu este cea mai veche, mai muntoasă și mai nordică așezare de pe Valea Argeșului. Sub formă de amfiteatru, îndreptat înspre sud, Arefu are o lungime de 5 km și jumătate pe direcția est-vest și o lățime de aproximativ 2 km pe direcția nord-sud.

Clima în satul de munte Arefu este una mai degrabă aspră decât temperată. Aici, iernile sunt foarte geroase, prelungindu-se, în detrimentul toamnei și al primăverii. De cele mai multe ori, iarna începe în octombrie și se sfârșește în mai. În trecut, au existat ani în care, în lunile iunie și septembrie, Arefu a suferit de pe ura brumei și a înghețului.

Comuna Arefu este situată în partea nord-vestică a jud. Argeș, pe DN7C – Pitești Transfăgărășan, ce face legătura între Muntenia și Ardeal prin Pitești, Curtea de Argeș, Arpașul de Jos, județul Sibiu.

Comuna Arefu ocupă un areal extins care are în componență o suprafață apreciabilă din partea centrală a Masivului Făgăraș de Sud, un mic segment din Subcarpați la limita cu depresiunea de contact Căpățâneni-Arefu, precum și cea mai mare parte din această depresiune.

Atestat din punct de vedere documentar în limba slavonă, primele mențiuni originale, rămase scrise despre sat, le regăsim sub formele: Hăreșanii (1556), Hareșul și Hareșanii (1558), Hareș (1563), Haref (1567), Harefu (1587-1588) – în timpul lui Mihnea Voievod – și, Hareș (1607, 1610, 1622). Aceasta din urmă este forma ce se regăsește atestată și în documente scrise românește (1654).

„După aceea încep să apară mai des formele Aref și Arif, iar pentru moșneni dubletul hareșani-areșani, întîlnite des în secolul al XVIII-lea și în traducerile documentelor slavone mai vechi. Dispariția lui h se încadrează în sistemul fonetic al limbii noastre”, conform scriitorului Aurelian Sacerdoțeanu.

Cele mai multe dintre obiceiurile din Arefu se află în strânsă corelație cu sărbătorile Crăciunului, a Anului Nou și a Bobotezei.

Există mărturii scrie conform cărora, în trecut, tineretul satului Arefu, cu vârste între 8-15 ani, umbla după colindețe în noaptea de 23 spre 24 decembrie. Prea puține erau cetele de copii, de 5-8 ani, care înfăptuiau această tradiție în ziua de Ajun.

Specificul arefean al acestei datini îl constituie următorul fapt: după ce gazda a terminat împărțirea colindețelor, toți copiii strigă de trei ori: „Hala! Hala! Hala!”.

Vidraru a fost construit pe râul Argeș, în 1965, fiind primul baraj în arc construit în România. Are o înălțime de 166,60 metri, iar lungimea coronamentului este de 307 metri. Grosimea barajului la bază este de 25 metri, iar la coronament de 6 metri. Pentru construcție au fost necesari 480.000 metri cubi de beton nearmat, impermeabil.

Lacul, în condiții optime are o suprafață de 870 ha și 465 milioane mc de apă. Lucrările la barajul Vidraru au început în anul 1960 și s-au finalizat după 5 ani și jumătate, însă cu pierderi de vieți omenești – aproximativ 80 de persoane. Scopurile construirii barajului au fost legate atât de producția de energie electrică, cât și de evitarea unor potențiale inundații și utilizarea apei pentru irigații.

Deși din vechea Cetate Poienari nu a mai rămas decât o ruină, aceasta încă veghează comuna Arefu. Aflată pe vârful Muntelui Cetățuia, Cetatea Poienari, cu ale sale 5 turnuri cu ziduri groase, surprinde vizitatorii mai ales prin amplasament.

Printre multele legende locale ce înconjoară Cetatea Poienari, una dintre acestea spune că Vlad Țepeș este întemeietorul cetății, însă, conform cu izvoarele istorice ce s-au păstrat din vechime, cunoaștem că cetatea a fost construită de Negru Vodă – fondatorul și primul domn al Țării Românești – în sec. al XIII-lea, din dorința de a fortifica apărarea nordului Țării Românești. Inițial, cetatea avea doar un singur turn.

La 20 septembrie 1974 se inaugura ruta alpină ce avea să poarte numele Transfăgărășan. Însă drumul, așa cum îl știm noi azi, nu s-a finalizat până în 1980. Conform notelor de fundamentare, Transfăgărășanul urma să lege din punct de vedere strategic unitățile militare Pitești și Sibiu.

Acest proiect de mare anvergură, ce deschidea bazinele forestiere din Făgăraș, avea în vedere folosirea pășunilor alpine în mod rațional și realizarea unui centru turistic montan lângă Lacul Bâlea. Proiectul inițial prevedea construcția unui tunel lung de 7 km, ce ar fi evitat zona de gol alpin, începând de la Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului, ieșind în zona Piscul Negru. Doar că acest proiect nu s-a mai putut realiza din cauza dificultăților tehnice și a costurilor mari.

La întemeierea satului Hareș a fost înființată și biserica. Primele locașuri de închinăciune au fost construite din lemn de brad din pădurile ce înconjoară satul. Astfel de locașuri de închinare au fost construite în centrul vetrei satului, același loc unde se află astăzi biserica parohială.

Faptul că bisericuțele din lemn nu erau nici solide, nici durabile, dar și din cauza creșterii numărului populației, s-a impus să se refacă biserica, în decursul anilor, de mai multe ori. La 1855/1856 biserica devenise neîncăpătoare, cu toate că mai exista și altă biserică în locul numit Mohor. Astfel că, în 1857/1858 încep lucrările pentru un locaș construit din zid, iar la 14 octombrie 1860 acesta este sfințit și poartă numele Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Monumentul Eroilor este dedicat arefenilor căzuți în Războiul de Independență și în cele două războaie mondiale. Încă din vechi timpuri, Arefu a fost teatru de lupte contra tătarilor, a ungurilor ori a turcilor, însă în 1916, Arefu se confruntă cu armate germane și austro-ungare.

La 22 septembrie 1935, osemintele celor căzuți sunt adunate și așezate într-un mare sicriu și îngropate în colțul sud-vestic din curtea bisericii. Monumentul din piatră, în formă de cruce solară, este amplasat pe un soclu paralelipipedic tot din piatră, tencuit cu ciment. Pe latura principală sunt trecuți numele donatorilor onorifici, iar pe laturile de vest și est sunt inscripționate numele eroilor căzuți în Războiul de Independență (1877 – 1878).

Construită în jurul anilor 1893-1894, biserica a fost reparată în anii 1930, 1950 şi 1952. Biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din satul Căpățâneni, comuna Arefu, a fost construită între anii 1893-1894 de enoriașii satului.

La momentul construirii bisericii din Căpățâneni numărul enoriașilor era unul foarte mic, potrivit Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Totuși, sub coordonarea preotului Măcinic Florescu, ei au reușit să construiască o biserică foarte mare. Biserica fost reparată în anii 1930 (atunci când a fost refăcută și pictura), 1950 și 1952.

În vremurile în care comuna Arefu se afla la începutul dezvoltării, căminul cultural, prin înființarea sa în anul 1942, devine un far de lumină în drumul spre cunoaștere, progres și avans în mai multe ramuri ale vieții satului de la poalele munților Făgăraș.

Prin eforturile și dedicarea profesorului Cezar Bădescu (1937-2020) a luat ființă muzeul „Casa Rozeanu”, la 13 august 2016, cu ocazia sărbătoriri a patru sute șaptezeci de ani de la atestarea documentară a satului Arefu.

În curând.